Am
asteptat cu nerabdare aceasta mica vacanta pentru a ma odihni cat si pentru
sarbatorirea Invierii Domnului. Dupa ore de mers cu autocarul am ajuns acasa. Mirosul de cozonac si pasca imi
dezmierdau narile, bucatele gatite imi amageau papilele gustative. Am incercat sa ofer o mana de ajutor parintilor pentru pregatirea mesei de Pasti. Sambata, nu mi-a mai ramas decat sa-mi vizitez rudele, sa-mi iau o lumanare in buzunar si sa ma indrept spre
biserica.
In noaptea de Inviere, Biserica Sf Dumitru a devenit neincapatoare. Pe linga batrani, care si-au ocupat locurile in
strana participand activ la ritual, biserica s-a umplut de tineri si chiar de
copii de cateva luni, tinuti in brate de mamele lor. Afara lumea incerca sa
gaseasca un loc cat mai apropiat de biserica pentru a putea auzi cuvintele
preotului. Fiecare incerca sa fie atent la predica preotului sau se rugau sa fie iertati de pacate. Nu mult dupa douasprezece noaptea, preotul a iesit din altar cu lumina
si oamenii o impart pentru ca nimeni sa nu ramana in intuneric iar mai apoi s-a
auzit un cor ce fredona “Hristos a inviat din morti”. Hristos a inviat! Adevarat a inviat! se auzea de
pe buzele crestinilor. Langa mine se afla un grup de tineri care-si faceau
planuri unde sa petreaca noaptea de Inviere. Au ajuns sa se contrazica: ba ca e
mai bine sa mearga intr-un club sa danseze sau intr-un pub sa ciocneasca o
sticla de bere sau un pahar de vin (dupa preferinte) caci Hristos a Inviat!
Atunci m-am intrebat ce mai insemnifica de fapt invierea Mantuitorului? Distractie,
bautura sau petrecerea timpului cu familia, caindu-ne de pacate?
De-a lungul
timpului Invierea Mantuitorului nu
mai reprezinta un temei pentru credinta in propriile noastre invierii, intrucat
Hristos s-a facut "incepatura celor adormiti", sperand in cuvintele
adresate talharului pe cruce: "Astazi vei fi cu Mine in rai".
Participarea la aceste evenimente, dincolo de forma rituala in care ele sunt
imbracate, nu inseamna nimic altceva decat identitatea drumului pe care il
urmam cu modelul drumului Crucii parcurs de Mantuitorul. Binenteles, crestinii
rastignesc patimile, mor pacatului si inviaza deodata cu Hristos, imbracati
intr-o noua "haina" sufleteasca cea a luminii. La masa de Pasti, la
amiaza, se aduna cei ai casei, se mananca miel si cozonac, se ciocnesc oulale
rosii si se petrece in liniste, fara muzica si galagie. „Intreaga crestinatate isi primeneste, in aceasta saptamana, a Patimilor,
trupul si sufletul pentru a primi in curatenie Invierea Domnului. Dumnezeu ne-a
daruit un univers de ale carui minunatii sa ne bucuram deplin. Dumnezeu ne-a
dat viata sa traim si pentru altii, Dumnezeu ne-a dat suflet si constiinta
pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a impartasi bucuria cu cei asemenea
noua, pentru a sluji luminii si binelui.”
Dupa ce am inconjurat biserica cantand "Hristos a inviat din morti" mi-am indreptat pasii spre casa pentru a imparti lumina cu parintii si fratii si pentru a ciocni ouale rosii.
